Poezie

Salcia

1 min lectură·11 iunie 2026

Mediu

Salcia

M-am dus să-mi vindec verdele de sete,

Sorbeam din ochi, nu se turna-n pahare,

Mi-a dat să beau o salcie cu plete,

În timpul liber era scriitoare

Veneau la hanul ei din lumea toată

Drumeți în zbor plecați din Țara Sfântă,

M-am așezat pe iarba netăiată,

Pe-o creangă, lângă mine, era nuntă

Venise-un stol de vrăbii invitate,

Făceau în jur atâta gălăgie,

Au dat noroc, erau cam însetate,

Și duse-au fost, zburând peste câmpie

Spre seară a venit o ciocârlie,

Tot universul a tăcut deodată,

Cânta pe șapte voci o rapsodie,

Iar ea a plâns mai mult ca niciodată

Am luat-o-n brațe și am strâns-o tare,

Doi fluturi căutau parfum de mentă,

În umbra unei clipe trecătoare,

M-a sărutat cu-n gest de frunză lentă

Am stat cu ea până în zori de rouă,

În ochi îmi înverzea o adiere,

Spunea că scrie doar atunci când plouă,

Când oaspeții își iau la revedere

Pribeag de-atâta verde-am înțeles,

Că tu mi-ai dat... de tine mi-este mie...

O sete care-mi picură în vers

Și scriu de dorul tău pe datorie

008

Florin Rontescu. “Salcia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-rontescu/poezie/14203019/salcia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.