despre poezie...

nu oamenii nasc poezia poezia naste adevaratii oameni atunci cand trece prin venele lor lasandu-le nemurirea... poezia nu-i facuta doar din litere armonizate intr-un dans- poezie a miscarii pe hartie EA este doar spuma ce se pierde in eter dupa fiecare val... din fiecare mare... ce-si urla talazurile in inauntrul nostru, e himera dupa care umbla unii snobi si e lumina ce o doresc altii...orbi poezia... e fiica tristetii si iernii din noi ne face azi clowni si maine eroi precum o morgana ce pleaca razand, e mai mult urlet... mai putin cuvant e prima iubire cu flori rosii-n par e acordul cosmic din primul sarut ce ne duce-n stele pe aripi de gand este primul icnet de dulce amor... poezia-i zumzet in papadii ascunsă sta in glasul marii si in raset de copii trupul unei dame... poate naste poezii in lumina lunii, gol cand se arată eternitati nu-mi sunt de ajuns nemuritoare prizonier pe veci voi fi intre cer, pamant si mare.