Poezie
Infinit ratacit in toamna
1 min lectură·
Mediu
Patrund in neantul tesut de toamna,
Numai eu si infinitul din mine
Colindam tenebrele ei.
Doar suflul grav al vantului
Se perinda pe langa noi
Izbindu-se de siluetele noastre.
Frunze cad lin in absolut
Brazdandu-ne poteca,
Ulterior strabatuta de-a vantului umbra.
Taceri se zbat in ploaia
Care a inceput sa cada.
Eu citesc gandurile acesteia,
Pierdute in picuri:
\"...Toamna se vrea amintire prin cenusiul ei...\"
Caut un raspuns,dar infinitul din mine
Se rataceste in viata unei frunze!
002.655
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florica Rus
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Florica Rus. “Infinit ratacit in toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florica-rus/poezie/95671/infinit-ratacit-in-toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.