proză pentru strugurii care nu ajung la vulpe

Dimineața la cafea primesc oaspeți. Ieri am primit o rață leșească frumoasă ți împănată cu ficatul mare din care răsare un altfel de soare.Eu eram un fel de gâscan imperial băutor de cafea. Și azi așa mâine așa în curtea cea mare au poposit rând pe rând toate dobitoacele. Fiind sâmbătă dimineața pe la patru juma am pus repede la ureche că am și urechi aparatul de radio. Crainicul, o viespe de talie mare a început să cânte știrile zilei. Se spunea că o rață frumușică și cu târtița fudulă umblă prin satul poeziei după struguri. Această rață am uitat să vă spun că bea vin de cade sub masă până când beată curcă se șterge la nas după care face mac- mac. E o rață frumoasă cu inima grasă de bucurie care se uită la struguri care de fapt nici nu sunt decât niște înțepături de parcă face injecții la toți strugurii din lume. Vai ce proză am scris! Apoi după ce gâscanul imperial s-a trezit din vis a luat telefonul și a scris ești o scorpie fără legătură cu titlul mai bine o las să creadă ce vrea despre mine e rața cea mai frumoasă și vie din această viață cât o farfurie după ce am văzut că prin ogradă era scris cu litere foarte mari să nu arunci cu mărgăritare în fața porcilor după ce am văzut că dacă atragi atenția cuiva că are penele ude că are găinațul nasol că așa și pe dincolo după încercări de pace și de cele altele am hotărât să las rața să-mi sugă pula cu dulap cu tot de atunci fiecare muistă poartă la gât un sertar