Legarea de spațiu

Naște-mă ochi

dar mama s-a grăbit pe uliță mă ținea strâns la piept de teama drumului aspru lunecos înghețat și subțire la șanț

veneau oricum apele doctorul satului era unul tânăr venit de la oraș i-a zis așteaptă femeie la rând

în față doar frigul

naște-mă ochi am strigat măicuței dar cine să audă Doamne Tu puneai aripi la păsări despre oameni te-ai îngrijit mai târziu

mama mergea mai departe din casă în casă punând semne la pânză făcea noduri unul pentru fiecare câine dimineața la prânz noaptea plângea

frigul în lanț mușcând aer

naște-mă ochi am strigat din nou răsucind pâinea zilei pe cuțit unul mare tăios era spaima

mama mergea mai departe nu era nimeni acasă se îngusta drumul cum olog de vedere mi-am zis mă va naște

maica a plecat cu un ochi mai puțin

pentru orb drumul

se leagă de spațiu

București

vineri 17 martie

noaptea