dragă Eugenia Reiter

tot pe jumătate fumez țigările să știi am întâlnit oameni nu îți ascund iubesc mai nou camioanele unele care sunt frumos colorate parcă numai curcubeul drăgăneștiului are o roată dințată mă și mir de ce în america nu se pun cătușe soarelui ci doar luminii din care venim uneori

greu de spus despre greieri nu vorbesc parcă și acum sunt pe drum fac sindicat au cor bărbătesc

iubesc o femeie

tu...ce mai faci ești bine am auzit s-au deschis bănci noi cer mai puțin creditul meu consumat numai aripa zilei știe unde locuiește distanța azi mă întâlnesc cu fratele pan fac un interviu despre Biserica Domnului

te-am visat

maica a plecat de atunci pun sârmă ghimpată unei lacrimi dar ea cunoaște despre oameni vine lacrima la mine și plânge

eu sunt bărbat om încă nu

mă tem

ești bine?

am văzut ieri cam pe la prânz un ivor nu cunosc ce este aceasta doar că iubirea apei nu se măsoară ci numai adâncul strigă spre seară

titi al tău e american travestit sper că trăiește motanii au și ei un fel de moarte ca o mireasă când nu e nimeni acasă

ce să mai spun despre mâneca domnului vezi bine fiecare primenește o altă biserică

toți se întorc

de unde atâta pământ?

în dimineața aceasta nimeni nu plânge

încuie doar ușa

fereastră

doar El

când ne roagă

București 20 octombrie