Poezie
Câinele umbrei
1 min lectură·
Mediu
moartea și umerii ei obosiți pe care sapă tranșee soarele ori altă lumină
gândul de a pieri căutând salvarea prin curajul suprem al tăcerii
spaima că zile și nopți stau ascunse în ceasul pe care îl pui dimineața să sune neștiind pentru ce
pentru cine
de ce
moartea și umerii ei lăsați sub care oasele devin din nou albe oasele acestea pe care le rupem trosnind ca fiind ale altcuiva când de fapt sunt uneori ale noastre
O altă teamă mai mare că Domnul nu se arată
luminișul sub care umbra stă la răcoare
înfricoșând
apoi...
ușa deschisă ...larg..la perete
zidul pe care câinele umbrei se ușurează pentru ultima oară
14 aprilie 2008
Simian-Turnu Severin
044.217
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
florian stoian -silișteanu. “Câinele umbrei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/poezie/1778131/cainele-umbreiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
F-frate nanule multumesc de observatie sigur asa poate fi. in cantecul meu nu se pune virgula si nici nu se ia la tranta stilul cu varsta timpul cu generatia.poate despre maturitate sa mai vorbim...inca odata multumin
0
ACîncerc a descifra gândul nerostit: aflarea clipei de odihnă va fi oare sinonimă cu \"salvarea prin curajul suprem al tăcerii\"?
greu de trecut pragul îndoielilor, al întrebărilor fără răspuns, \"pentru ce/pentru cine/de ce\", dar și mai greu este a sfărâma \"zidul\" necredinței în om,
Florian Silișteanu,
ușa deschisă \"celuilat\" va permite, în pragul Învierii, intrarea Domnului în sufletul bântuit de spaima că trecerea prin viață nu va lăsa decât urme de \"oase albe\", asemenea unui gând de-o clipă ce stăbate lumina \"sub care umbra stă la răcoare/înfricoșând...\"
aprecieri deosebite,
amalia
greu de trecut pragul îndoielilor, al întrebărilor fără răspuns, \"pentru ce/pentru cine/de ce\", dar și mai greu este a sfărâma \"zidul\" necredinței în om,
Florian Silișteanu,
ușa deschisă \"celuilat\" va permite, în pragul Învierii, intrarea Domnului în sufletul bântuit de spaima că trecerea prin viață nu va lăsa decât urme de \"oase albe\", asemenea unui gând de-o clipă ce stăbate lumina \"sub care umbra stă la răcoare/înfricoșând...\"
aprecieri deosebite,
amalia
0
F-sunt bucuros când trec oamenii prin încercările mele de poem și când mă ceartă și când încurajează.Ce nu știți dumneavoastră ce nu am curaj încă să strig este și nu se vede surd...și sonor.cumun fel de calde mulțumiri doamnei amalia crețu
0
Citit, plăcut
al 34-lea cititor,
anton