te-aș lăsa grea

te-aș strânge de gât cu strigătul numelui tău

te-aș lăsa grea

nu să mă naști ori să mă cauți

ci să mă afli

din soarta care umblă de ieri cu burta la gură

ce de lume ar mai

vorbi despre nașterea aceasta pierdută

ce de bănuți ar zornăi

înfrigurând răspântia buzunarului în care uneori

mâna Domnului numără tăcerile plânsului din care trupul merge în pețit spre duminica orbului

pentru o ultimă primeneală a zorilor

vine păscătorul de ierburi sosește

pe cine strigi?

în fiecare nume stă răstignită o cruce

nu mă numi...încă