Lăcusta mea

are picioare din fier vechi țâțele din tablă de zinc

iubita mea e o lăcustă nici străvezie nici din bumbac

ea citește poezii el le scrie eu tac

stă să ajungă la margini patul în care

bătrânul metal încetinește picioare

mâine pe străzi va fi revoluție multe mașini clacsoane roți aruncate ăia de la pompe funebre chemați din concediu

ea citește poezii el le scrie eu tac

magazinele toate închise oameni pe jumătate strigând

mâine pe străzi... cealaltă umblând

lasă-mă zic pomului să mă dezbrac în coaja ta apoi tu la rând înfrunzește sub pielea mea o culoare fă ceva

ea citește poezii el le scrie eu tac

liniștea în care mă îmbrac e pusă pe foc umbra la loc

se arată în lanțuri

desfac un punct înnodat