textul în sine

Vine o zi când toate luminile se aprind În camera de la stradă pe colț la magazinul de mărunțișuri pe drumul de centură în cimitire vine o zi iată în care lumina sosește acasă

Peste tot deodată pământul se află în vedere loc pentru cuibul păsării prădătoare niciunul

O să-mi beau cafeaua liniștit las ușa deschisă poate intră vântul poate iarba călătoare întrebând pentru ce atâta amar la ce bun viața aceasta în care un ceai cu lămâie e totul

Oamenii sunt grăbiți să urce-n mașini pruncii ultimii bani canistra de benzină plină ochi cuverturile și mai ales chibritul aprinzător de frig pâine cât să ajungă nopții ce vine

În timpul acesta toate femeile alăptând strigătul ce se naște cu greu ca o vedenie în care lupul de stepă își cheamă femela pentru împerecherea cu sine

Doar tu undeva măsurând asfaltul ud țînând mâinile strânse pe volanul acelei mașini de firmă uriaș de încăpătoare în care doar aerul stă înghesuind liniștea lemnelor

Vine o zi când toate luminile se aprind

Sigur se va găsi cineva să le stingă

În inima mea ești doar tu

un singur băț de chibrit mai avem

restul sunt ude