Poezie
cântec de încetinit
(cândva a fost... un cântec de lemn)
2 min lectură·
Mediu
vino, moarte, cu mine la... starea civilă,
eu, ca tine, așa, îți jur n-am găsit!
hai, curaj și hai moarte cu mine
să pornim amândoi în pețit.
sunt mai tânăr decât orice-ntâmplare
și sunt viu, păcătos așa cum ai vrut
hai și vino, mândro, călare
să aprindem frigul adânc în pământ
știi, pe la mine pe-acasă n-am mai fost
doar pe mama o doare cumplit când nu sunt
adu moarte cu tine un rost
și-un altfel nerostit de cuvânt.
uite! călător într-un tren sunt acum
ce de lume bolnavă pe-aici, prin vagon,
se usucă lumina postum
Dumnezeu lăcrimând pe peron
sunt frumos, un ins cum e piatra, așa
Ies mai mereu dintr-un corp, nu-i al meu
uite, moarte, ia de pe mine cămașa,
dar nu spune alor mei ca-ș fi eu.
hai pe un pod într-o zi din Vinerea Mare
să postim și să facem frăție pe veci
mai apoi să cădem într-un gol de mirare
ca și când ai veni, dar tu pleci
tot mai singur de la naștere sunt
când la deal, când la vale-blestemul
e cumplit și se face târziu pe pământ
se întoarce în oameni infernul
de-aia zic, vino moarte cu mine la starea civilă
și din vremea aceea numai noi să-mpărțim
să lăsăm luminii - lumină
ori cu rest mărunțiș pentru stele să dăm
23 martie, 2020, anglia, pe drum....
002236
0