Poezie
hana
1 min lectură·
Mediu
# hana
de florian silisteanu
binele
binele este începutul luminii
binele este cana cu păsări din care bea Dumnezeu când e însetat de oameni
binele este atunci când lacrima umple în desisul distanțelor fântâni părăsite
binele e doar atunci când ai cu cine să împărți
frigul
frigul este o vedenie ce aprinde adânc în pământ depărtarea
abia atunci focul din inima ta stinge priveghiul
rotitor și însoțitor de soartă un înger cu cheia la gât
frigul începe în tine când în celălalt nu mai e nimeni acasă
iubirea
iubirea este o taină
în timpanul acestui târziu se crapă de ziuă
vor veni la fereastră căutătorii
te vor întreba al cui ești și de unde
până când vor locui în numele tău în cea mai cumplită absență
piatra
piatra este setea celui care n-a împărțit
e suspinul semnelor toate
piatră e gândul și marea în care peștii înoată idei
singuri suntem numai atunci când intre noi aerul doare
tu
tu ești cuțitul care taie-n felii lumina
când totul e gata vine la masă și Domnul
încet și tulburător de sonor
hana se roagă
undeva pe un câmp dragostea noastră
luni 18 iunie 2018
pitești
003270
0