Poezie
cântec de depărtare
fratelui nostru poet de brăila și nemărginită patrie stere bucovală
1 min lectură·
Mediu
Doamne iar ți-am murdărit mantaua numai mâna mi-e de vină
când puneam azinoapte șaua pe copacul din grădină
eram parcă un nebun Dumneata erai distanță
iată calul tău postum nechezând stele pe ață
într-o altă tinerețe când noi Doamne eram singuri
ai pus pasărea să cânte și să numere la linguri
ai pus pe masă bucate dar nu toate numărate
iată fericit nuntașul e iar singur jumătate
Doamne aș vrea să te strig numai pe numele mic
ți-aș veni iarna e grea a nins iar cămașa ta
am fost parcă un nebun nechezând stele postum
eram lemnul când azinoapte am pus semnul pe sub ape
și nimeni nu mă striga și nimeni nu mă iubea
decât ea și dunărea
001.915
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
florian stoian -silișteanu. “cântec de depărtare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/poezie/14018278/cantec-de-departareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.