cosașul care citind a tăiat din el trăind

trece lunii coasa nopții tăind cer de frica sorții

trece Doamne Dumneata dinspre ea duminica

și pune în carte semn depărtării când o chem și te du de dus spre casă rânduind fânului coasă

mi-a rămas de ieri mireasă

vin nuntașii au fost mâine pețitorii grâului dinspre noaptea râului ce-a dospit ori a pândit pasărea când a venit să ceară de aripă să zboare de cratimă până dincolo de zid acolo când a trăit dincolo prinsă legată pasărea de altădată

nuuuuuu-i nici cântec nici distanță numai stea prinsă în ață