poem scris la comandă se dedică uței oșu

dragostea mea fondantă

ești ca geamandura în care se prepară cerneala după care se schimbă tura

din ea se scurge în mare

o altă albastră culoare

e trist când pe mal nu ajung nimănui

valurile ușor răstignite care se sparg așa ca niște stalactite din care toamna crește un singur gutui

în care odată

ai urcat măritată

poemul acesta îl scriu la comandă

inima mea deșurubând la șuruburi

sufletul meu arde hârtii

oh marie că nu mai sosești

să mă duci în povești

poemul acesta e scris la comandă

pentru fata care a strigat într-o zi

că își dorește să mor că sunt urât

și că vin din pământ

ca un fel de cuvânt

ajunsesem un fel de soldat

pe front

doar un sărut prin care a făcut gaură glonțul

umblând suflând în trompeta distanței

poetul

acasă

iar împărțea cineva lumina-n felii pe o masă

de azi te numești

ca și când

tu ești hoțul