Jurnale

Candva ne-am asezat pe o banca si ne-am ridicat alti oameni Sau asa am crezut Acum stiu ca noi am ramas acolo pentru totdeauna. Ne-am prafuit si ne e dor. Si da, a stat cativa ani. Si da, se

Sunt mică printre-atâția mari mă joc de-a ei dar inutil. sunt mică și n-am bec. fac rost bec. n-am întrerupător. am întrerupător și n-am pereți zidesc pereți și n-am curent deschid fereastra,

Jurnal de bord din data: septembrie, azi. Pe ordinea de zi: Să ajung la serviciu, a patra zi consecutiv (de menționat că una bucată zi lucrătoare egal doișpe ore). Mi-au trebuit șapte mii două

Se uită la mine încontinuu Nu clipește, nu schițează nici un gest deși îl simt zâmbind șmecher în spatele ochelarilor fumurii care îi ascund ochii. Oare chiar ce culoare or fi având? E bine făcut,

Mă joc de-a cuvintele uneori Mă joc fiindcă s-au plictisit și li-i urât să fie doar cărăuși de informații reci fără de rost. Emițătoru-i plictisit de text, Iar receptorul și-a pierdut scărița

Pleoapele ostenite coboara usor peste ochiul care viseaza. In dosul lor se ascunde o lume intreaga. O lume care palpita si vibreaza fara odihna. De dorinte neimplinite si tanguiri duioase si

Întrebări. Milioane și trilioane de întrebări. Boala de certitudine e ca un cancer urias ce-a infectat planeta. Ce-a fost? De ce? Prezentul cine-l poate explica? De viitor nu mai vorbesc. E