Stea
Mi-am așezat un genunchi pe iarba câmpiei Și genunchiul a prins rădăcini legănâdu-mă de Miezul fierbinte al pământului Genunchiul s-a înroșit încet Mirosind a pâine Abia scoasă dintr-un cuptor
Atlanții
Ne-au dedublat Ne-au dus departe Ne-au luat din orizont steaua pântecului Aveau ochii mari ca niște peșteri Cu pereții pictați de instincte Aveau ochii mari Croiți generos din bucăți mari de
Silueta unui tigru flămând
Te simt în vârful degetelor Ca pe răsuflarea unei stele obosite Te simt între tâmple Ca pe singura regulă a haosului din mine Te simt în nopțile mele Ca pe farul surghiunit pe stânca de care
Catedrale baroce
Barocul gândului Bolți închizând rugăciuni Murmurate sub umbrele mâinilor adunate În buchet peste dorințe de împlinit Barocul muzicii Trupuri rugându-se aplecate sub cântecul îndoielii Tuburi
Urletul stepelor
Cât timp petrecem în singurătate Închiși în gândul că suntem singuri Închiși în amarul gesturilor Abandonate Doar noi și lacrimile Făclii pentru singurătatea dintre tâmple Singuri în fața
Șapte roți, șapte gânduri, șapte întrebări
Uneori îmi adun în palme gesturi Pe care nu știu cum să le-ncep Știu doar cum să le-nchin Și mai știu gustul reminescenței După ce gestul s-a rotunjit firesc în oasele mele Nici nu știu dacă
Rătăcire
Simt gustul asumat al rădăcinii Și greutatea fructului rotunjindu-și coacerea În aerul tot mai fierbinte În aerul tot mai greu de fluturi În aerul tot mai departe de adevărul zborului Cochilia
cine
Te-ai născut Ca să-mi spui cine sunt M-am născut ca să iți spun cine esti și amândoi am tacut la fel căutându-ne sensul curgerii pe străzile pavate cu așteptări...
rost
Te-ai născut ca să îmi spui cine sunt M-am născut ca să îți spun cine ești și am spus amândoi același lucru. De aceea ne-am speriat...fugind unul spre celălalt Tu ai ales moartea Eu am
Alchimia tacerii
Scufundată în alchimia tăcerii Am învătat să întorc cuvântul Înapoi în tiparul gândului Să îl las acolo să se dospească Pană când, sensul parguit Capătă puterea să se impună Căzand simplu din
arunca-ma la rasarit
Sunt Rugă aprinsă peste rug aprins, Apele vin să mă soarbă. A nins mult, A nins mereu sub pleoapa oarbă. Sunt Viscol de fluturi transparenți și maturi Mă intreb cum mă mai