Poezie

Altergeneza

1 min lectură·10 decembrie 2017

Mediu

Pe când luna zăcea fără pată,

Lumea era răsfirată

În trei zone de câmpii

Și vreo patru preeri,

Unde cai în cinci culori,

Zburdau peste șase nori,

Cu cei șapte călăreți,

În a opta zi, tot beți.

Deși nouă vise aveau,

Doar o dată reușeau

Să atingă vrednicia

Și să scape de prostia

Celor mai de rând, mai

Înceți, al căror trai,

În anul șase mii,

Este tot lent, pe câmpii.

Acești oameni selectați

Deveneau toți șapte frați,

Iar în fața sorții gri

Au puterea de-a zâmbi,

Și a lunii clară față

Cu a ei aură de hoață

O pictează încet, încet,

Cu un scop tare concret,

Pentru a-și zugrăvi natura

Și a acoperi fisura

Din suflete erodate

Și din inimi supărate,

De pe pământ, toate.

001.188

Florea Bogdan-Iulian. “Altergeneza.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florea-bogdan-iulian/poezie/14117473/altergeneza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.