Poezie
Vis de Montparnasse
Catrene sentimentale (1997)
1 min lectură·
Mediu
Nu-s parale, nu-s parale
.....n-avem niciun leu...
Greu la deal și greu la vale,
Este mult prea greu.
Haimanale, haimanale,
Suntem fără glas,
Suntem cum apare luna,
Toți în Montparnasse.
In Motparnasse pe-o bancă,
O mică biată haimana,
În frunzele îngălbenite
Ea încă mai credea.
În Montparnasse pe-o bancă
Din somn când s-a trezit,
De el a dat un paznic
....care l-a gonit....
În Montparnasse pe bancă
Tu nu ai cum să știi,
Lacrimi sau stropi de ploaie
Curg pe-obrajii lui.
Epilog
Și totuși haimanaua,
Ca luna vine-ntr-una,
Așteaptă-n fiecare ceas
Un vis în Montparnasse.
001.207
0