Poezie

Vis de Montparnasse

Catrene sentimentale (1997)

1 min lectură·29 august 2009

Mediu

Nu-s parale, nu-s parale

.....n-avem niciun leu...

Greu la deal și greu la vale,

Este mult prea greu.

Haimanale, haimanale,

Suntem fără glas,

Suntem cum apare luna,

Toți în Montparnasse.

In Motparnasse pe-o bancă,

O mică biată haimana,

În frunzele îngălbenite

Ea încă mai credea.

În Montparnasse pe-o bancă

Din somn când s-a trezit,

De el a dat un paznic

....care l-a gonit....

În Montparnasse pe bancă

Tu nu ai cum să știi,

Lacrimi sau stropi de ploaie

Curg pe-obrajii lui.

Epilog

Și totuși haimanaua,

Ca luna vine-ntr-una,

Așteaptă-n fiecare ceas

Un vis în Montparnasse.

001.215

Filip Tănase. “Vis de Montparnasse.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/filip-tanase/poezie/13903939/vis-de-montparnasse

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.