Poezii

Impart hartia in destine o impaturesc si e direct la gunoi ma razgandesc o iau si o pun in buzunar ma razgandesc o indoi in doua in trei , patru in mii de bucatele scriu pe fiecare

M-AM SATURAT DE TINE CA DE MANCARE SI APA VREAU SI EU MAI MULT PIPER , CONDIMENTE . . . , DAR NU AI , NU ESTI BUCATAR ISCUSIT , NU ESTI MOALE , NU ESTI SUAV , DAR IA-O MAI INCET , POATE

Amintiri crancene iti ocolesc gandirea Simti ca esti pierdut , abandonat la mal , Puterea ta ar fi precum minunea Desi nemuritor esti luat de val Sub valuri toride te ridici catre cer Sub

Desertic cosmos din haos se naste Si o lume pustie , un val dupa val , Durerea-I o cununa ce aluneca in aval Si muzica ei simfonie ce creste . Din paradis cad zadarnic Lumi ce lumi

Tarana presarata de sfinti si episcopi Ai uns-o cu esenta vietii Din lacrimi de mama ce vrea si minunea Un fiu mult prea sfant , o lume intreaga Despica din cer si o ploaie , Iar lutul se

CAUT UN FIR DE AER SI ZECI DE METRI CUTREIER IN TINUTURI FARA SUNET FARA ECOU SI FARA TUNET . IMI CAUT PERECHEA IDEALA , NU AM NEVOIE DE TUTELA , MA SIMT LIBERA SA CRED IN IUBIRE FARA

PLUTIND PRIN CERURI STRALUCITE TE PIERZI INCET CA O NALUCA SI REVENIND PE APE POLEITE PRIVESTI NATURA CU OCHII TAI DE NUCA . IMPARATII ITI CUPRIND MANA SI CAD CU GENUNCHII PE OGLINDA SI

Suna miezul noptii , iar bufnita iese din cusca spre a prevesti miracolul Chiar El neutrul ateu , isi schimbase chipul , Era insusi Raul ce nu isi cunoaste limitele , moartea , „ Acum este

Mintea mi-a fost inundata de inutil nu mai sunt eu , nu am plans niciodata atat de mult in plus niciodata nu m-am simtit atat de inferioara . Eu si masina rosie , un crysler elegant din care

Covor aromat cu flori si migdale Cu fum de tigara sau lumanari aprinse Ce te sufoca .

Citind printre versuri dulci , obscene Te vad mereu ironic , zambind . De ce ma inrosesc ?

Sunt un beci plin de mucigai , parasit printre cutii in gunoaiele unui mare patron care desi are ingrijitori m-a uitat de tot si tto mai pune cutii , nu mai am oxigen , pur si simplu nu mai am

Mergeam pe strada si strigam ecoul imi raspundea in trepte , fara sa tipe , fara sa se agite , se auzea din ce in ce mai rar pana cand a disparut ! Apoi nu am mai vb cu nimeni Nici macar

Stateai la celalalt capat al firului si intrebai Eu raspundeam : da , nu stiu ! Te rasteai la mine , iar moleculele se ciocneau Pe drumul cortexului , Dar tu nu gandeai nici cat mine ,

Ce vezi la mine ? Frumuste fizica ? Nu , nu pot sa te cred ! Vezi lacrimi de durere , Gol de tacere , Ce vezi tu asa la mine ? Ce vezi ? Eu nu vad nimic , Decat o pata oarba ascunsa in

POEZIA , CEA MAI SFANTA DINTRE ARTE , UNII CRED CA O POT IMPARTE IN VERSURI STUPIDE , FARA RIME , CA INTR-UN DEZASTRUOS SPECATACOL FARA RIME ! POEZIA MODERNISTA SAU MELCUL DUPA PLOAIE

ABSURDA MUZICA IMI ZBUCIUMA URECHILE DEJA TOPITE SI RAR AUD CHITARA CE RAR MA INSPAIMANTA , CE RAR MA MAI EXCITA . SUNT SATULA DE IPOCRIZIA UNORA CARE CRED CA STIU CE-I MUZICA , CAUTATI

PICURI DE APA CAD PE TAVANUL PESTERII LASAND IN URMA DUNETUL DISPERARII IAR GROAPA MAI LARG SE ADANCESTE SUFLETUL DIN EUL ZBUCIUMAT SE POTOLESTE . EL PRIVESTE CUM IMPERIUL SE DESTRAMA EL

O pusca asurzita se aude in vazduh si iepurele o ia la goana si dupa el intrega cireada de vietuitoare pe care bietul vanator a vrut s-o prinda . O bubuitura se ude in aer si bietul om e

Sub cortina se fac inca pregatirile pentru mica sceneta cu mult zgomot si durere de cap apoi mai vin si fondurile care sunt cam mici si spectatorii care isi cam pierd rabdarea . Prin culise

O ! Tu Bizant , cucerit de trantori ! O ! Tu Roma de paraziti infumurati ! Unde dracu s-a dus lumea asta De ingeri si oameni iscusiti . Unde esti tu , Dacie pustie Cu schipul de fantoma si

Ascuns sub masca de cristal ce lumanari au croit topindu-se in spume zi si noapte apoi identitatea i-a fost furata si stat mult spre a-si descoperi alta . Acum e tulburat , caci care e oare

mintea iti e imprastiata nu stii cine esti , urmeaza partea cu pastila daca stii ce iti doresti ! Nu stii cine e profetul , poate tu sau el , sau poate cu totii , a noastra e lumea e lumea

Puteri ca prin vis , imagine de nori , De spuma picanta sub stele de aur Cadere predestinata de forta In lumi cu abis crud si destin . Fosnet sub crengi de azur , de amar Si dorul e o

In camera e ceata , fum , Tigara e aprinsa , arde tacuta , Scrumiera e plina , dar o golesc , Cosul e plin de cioturi de tigara . Pe masa nimic decat carti goale Divortate de lumea mea ,

In fata vitrinei Cauti un CD nemaivazut Un lucru ce nu exista Sau poate doar o insusire . Esti acum dezamagit Si vrei imposibilul , Nu exista logicul , Nu exista ratiunea , Esti doar

Refectoare de lumina cad Dar nu . . . Pot sa lupt pentru tine Tu esti . . . Glob de aer Doar tu . . . Vis pierdut in zorii zilei . Ganduri abscene . . . Imi linistesc sufletul

În fața vitrinei mari , înalte privești încărunțit , ursuz , tăcut și pribegit de soartă . Ai vrea ca visul să nu fie atât , iar realitatea nu mai mult decât crudă . Ai dori să ai doar . . .

Puteri ca prin vis , imagine de nori De spuma picanta sub stele de aur Cadre predestinata de forta In lumi cu abis pe crud si destin . Fosnet sub crengi de azur , de amar Cu dorul de

La colț apare alb puternic cu enigme ascunse în neant apoi culoarea aurie a soarelui cu fire ce radiază de fericire și apoi gelozia ce te distruge Roșul buzelor fierbinți ce clocotesc de

Verdeață multă și un munte vechi de ani , sub glob de ceață un izvor sub pietre , nedescoperit , sub pământ ce supraviețuiește ce vrea lumina zilei . . .

Nu deschide lumina căci nu e curent destul nu arde becul , iar ziua a început . Nu deschide lumina , nu mi-e frica de beznă mi-e frica de tine de un scurt circuit , de un bec ce se

De ce mă cerți acum ? Nu am nici o vină ca eu sunt tu , iar tu ești eu . Nu am nici o vină nu sunt eu actor nu ești tu . . . regizor . . .

Sunt o stea mică plină cu uleiuri , de asta sunt galbenă sau poate palidă de bătăile ștergătoarelor sau poate roșie de beția unui nervos taximetrist sfinte , sunt la urma urmei un curcubeu