Poezie
Visul unei îmbrățișări de iarnă...
1 min lectură·
Mediu
E iarnă și e frig.
Poate m-am săturat să te tot strig...
M-am pus în liniște în pat.
Sufletul terminat-a de țipat ...
Cad fulgi de nea pe gri asfalt
În cadru citadin închis.
În minte-apare-un gând flotant :
\"Hai să mă afund în vis !\".
Ajung lângă tine,pe-o bancă-nvechită,
Ținându-ne-n brațe, abstracție făcând
De tot ce-i în juru-mi, în viața-mi tihnită
De tot ce e rău și tot ce-i în gând...
Te-mbrățișam stângace,tu mă strângeai convins.
Eram atât de mică pe lâng-a ta strânsoare...
Mă ridicam.Zburam.Aproape ceru-aș fi atins...
Dar ce vorbesc prostii ? Eu ajungeam la soare !
Dar eu dormeam în patul rece , înghețat ...
Acoperită de-o pătură veche, brodată cu vise ...
Mă trezesc dintr-o dată , c-un sunet țipat.
\"Iarăși am visat frumos , zic , pare-mi-se...\".
00914
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Feli Marinescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Feli Marinescu. “Visul unei îmbrățișări de iarnă....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/feli-marinescu/poezie/13946563/visul-unei-imbratisari-de-iarnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.