Poezie
Nemurire
1 min lectură·
Mediu
Când luna bate pe pământ
și-așteaptă a sa pierire,
atunci și doar atunci eu am în gând
un gând de nemurire...
Să fie oare fericire
sau lacrimi de iubire?
Să fie oare doar un dor
sau tind spre nemurire?
Un sigur pas aș vrea să fac
să simt a ta iubire
dar eu nu pot a mă misca
e peste a mea voire
... și atunci
răman cu gândul la iubire.
Dar când lumina-mi bate-n geam
și nu mai simt iubire
atunci mă uit la gândul meu
și trec în... nemurire.
Când ochii în stele îți strălucesc
și simți a mea iubire
aș vrea atunci să te-ntâlnesc
să-ți văd a ta privire.
Și dacă nu te pot avea
să-ți văd a ta sclipire
tu nu vei fi numai a mea
vei fi în nemurire.
Și ochii tăi și a mea iubire
le vom avea în...
nemurire.
001.374
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- felea claudia diana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
felea claudia diana. “Nemurire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/felea-claudia-diana/poezie/230133/nemurireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.