Poezie

Mă predau, acum, ție

2 min lectură·7 aprilie 2013

Mediu

Să știi că eu te ascultam

la fiecare tânguire, la fiecare lacrimă;

te-am auzit când ,răpus de sete,

te-ai pus în genunchi și m-ai implorat

să îți dau voie să te arunci gol

in râul pe care îl ocoleam, de fiecare dată,

pentru că eu nu știam să înot.

Te auzeam, în fiecare noapte,

cum îți rupeai, deznădăjduit, unghiile,

încercând să îmi ieși din piele.

Să știi că eu te ascultam

când te rugai plin de speranță,

îți auzeam visurile ciupindu-mi arterele,

te auzeam sorbind zgomotos din apa morților.

Te-am zăvorât adânc, înăuntru ,

dar nenorocita asta de inimă a trădat,

căci, auzindu-ți țipetele, s-a cutremurat

și a început să te plângă

și, in secret, să te adore.

Și de atunci a-nceput să-mi vorbească mereu,

despre comori ascunse la umbra unei paduri,

despre frică, despre moarte,

despre iubiri pierdute-n nori de nisip,

despre minuni ce s-au înfăptuit cândva.

Îmi vorbește neîncetat și n-o mai suport,

nu mă lasă să adorm, îmi tot amintește

de clipe ce puteau fi și n-au fost.

Așa că mă predau, acum, ție,

străpunge învelișul amar în care te-am ascuns,

ridică-ți un genunchi, apoi celălalt,

înalță-ți privirea spre orizonturi,

dă-mi să beau o cupă din apa morților

și, condu-mă, tu, către visuri.

00740

Farcas Rares. “Mă predau, acum, ție.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/farcas-rares/poezie/14027539/ma-predau-acum-tie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.