Poezie
amintiri
1 min lectură·
Mediu
Imi amintesc si-acum
sentimentul zilelor
de viata.
Alergam ca o naluca
pe campia fericirii,
in extaz eram, parca
ameteam insa inca
alergam.
Mirosul asfintitului
in piept trageam
adanc, simteam cum
din fuga fara aripi
ma evaporam si spre
ceruri ma-ndreptam.
Langa Ingeri, cu care-n
cercuri sfinte ma
tineam, eram de
neclintit...ma invarteam.
Smintit, parca de aroma
dulcelui din nori
imi aminteam cum
pamanteam eram si catre
cer priveam, neputincios.
........................................
Dar o secunda de placere,
ma prinde in cadere, ei
dispar in ceata alba.
Sunt singur, disper
in intuneric
nesfarsit in care cad.
Omenirea-mi de o viata
pe langa ochi imi curge
siroaie, ca o ploaie
pe obraji imi plange.
S-a terminat, asta a fost
nu pot, inapoi s-o mai aduc.
Dar inainte ochii sa-mi
inchid, pot sa mai visez
o data, viata-mi de o clipa,
cu frumuseti patata.
001.746
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- eva diana ioan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
eva diana ioan. “amintiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eva-diana-ioan/poezie/1754979/amintiriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.