Poezie
Îmi cântă
1 min lectură·
Mediu
hai vino și dă-mi jos mustața urăsc
infidelele concentricele guri ce vor să-ți soarbă umbra
ești ultima duhoare vinovată adu-mi găleata cu venin
și las-o. au putrezit săgețile eu tot tu toată
tocmai de-asta ești goală măturând materia cenușie
a cearceafurilor. te iubesc cu același craniu din care ieri ți-am debitat
urându-te legendele dictatorilor ale curtezanelor
și ale fetițelor pervertite de-o acadea coca-cola
astupă libertatea și dormi din pieptul meu a fugit ritualul
pune obloane tâmpite capacul peste temnița colcăitoare
așa te vreau azi. spune ceva neutru încă un secret din sticluța cu ojă
dă-mi jos scheletul dedică-l pătrarului mototolește-ți sânul drept
fură din biserici sparge cutia milei dezvelește-ți încă puțin
blestemul. vedenii deșucheate ne leagă clopote de subsuoară
dumnezeirea curge cu degetele păcătoșilor prin părul tău
falie în bolovanul ce mă ucide așa te vreau mâine
ai glezna schimbată mai multă strânsoare mai cântă mai stai
în păstaia palmelor înnebunește ultima ușă
avem doar pentru anotimpul ăsta sângele semnelor
lasă mustața lasă fetița rănile se ascut mai ușor
mai mult din tine maestrul de ceremonii își cere dreptul
jurământul
țărâna
054.260
0

Mai e un singur lucru care nu imi place: imaginea sticlutei cu oja (parca vad ca e si roz); nu mi se pare potrivita in contextul in care schitezi o imagine a femeii altfel, fara toate artificiile specific feminine. In rest e ok, ca idee si mod de realizare.
P.S: Titlul e neinspirat.
Numai bine,