Trec morții noștri, ținându-se de mână

Atunci când cântă, flașneta descrețită Atunci când este destulă apă și destul aer Atunci nepăsători, pe străzi Trec morții noștri, ținându-se de mână în ochi cu primăvara. Bună ziua Mamă, bună ziua Tată Azi am trecut pe la voi Nu știam că sunteți plecați Doar vânt de cărămidă ne șuieră spre pleoape Și trist, inorogul și-aprinde o țigare Pe care-o face poștă cu al său frate-șapul.