Jurnal
Eu,Eugen Gălățeanu, cu sufletul în mână...
3 min lectură·
Mediu
Eu, Eugen Gălățeanu, cu sufletul în mână, mă prezint curat în fața judecății de apoi (deocamdată a acestui site).
Sunt acum, mic cât o furnică, sau cât un bob de grâu. Sunt un omuleț neînsemnat.Vă privesc de jos, de la firul ierbii, un pic cu teamă, un pic cu bucurie.
Recunosc. Am făcut greșeli mai mari sau mai mici.
Îmi cer iertare pentru faptul că exist și pentru faptul că existența mea pe site i-a supărat pe unii sau pe alții.
Am scris totdeauna ce am crezut. \"Stăpânii mei\" au fost doar mintea și conștiința mea. Poate lucrurile pe care le-am scris n-au plăcut. Păcat. Dacă am scrie doar lucruri plăcute am trăi în cea mai bună dintre lumi, nu ? Sincer, nu-mi cer iertare pentru nimic din ce-am scris. Dacă va fi cineva să mă judece, acolo sus, pentru atitudinea mea de stânga- e liber să o facă. Trăim într-o țară liberă și fiecare avem dreptul la propriile păreri și opinii.
Am scris pentru că simt nevoia să scriu. Și pentru că e plăcut să știi că e cineva, acolo, care te citește. Cred că am avut mai mulți cititori decât un scriitor normal- cel puțin așa spune statistica. E un lucru bun ? E un lucru prost ? Mi-au plăcut totdeauna schimburile de idei. Cele realizate însă nu prin intermediul ciomagului.
Am avut o repulsie instinctivă față de fascism și față de nazism. Rudele mele au murit în lagărul de concentrare- e unul din puținele subiecte față de care nu glumesc.Am sancționat întotdeauna tot ce mi s-a părut o deviere spre aceste zone prea negre.
Am fost plicticos. E inevitabil să fii plicticos atunci când compui. Îmi cer iertare pentru toată plictiseala pe care v-am provocat-o.
N-am avut prieteni pe site. Sunt în general un tip teribil de complexat. Dar complexele acestea sunt mai mult fizice- un motiv pentru care nu m-am deplasat niciodată până la Casa Eliad.Știu că lumea râde de mine pe stradă. E suficient.
Am cârcotit în comentarii. Un comentariu laudativ e un comentariu plicticos. N-am făcut însă niciodată atacuri la persoană. Sau nu le-am făcut intenționat. Sau nu le-am făcut neprovocat. Cred însă că n-am făcut niciodată atacuri la persoană.
Am schilodit- însă nu ireversibil- limba română. Am comis o groază de typo-uri.
Cât despre numele meu adevărat...contează ? Atunci când se făceau demascări una din cele mai urâte era demascarea numelui. Domnule Gălățeanu, te cheamă de fapt Șloim Bercovici.Știm noi că ești un Șloim. Sau Ițic Iaschinschi. Sau , cine știe...numele meu fie mereu vântul.
023.092
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Galateanu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 422
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Galateanu. “Eu,Eugen Gălățeanu, cu sufletul în mână....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-galateanu/jurnal/134734/eu-eugen-galateanu-cu-sufletul-in-manaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AFAFangela furtuna✓Intr-o zi,dupa o furtuna teribila, toti copacii de pe strada mea ramasesera culcati la pamint. Acoperisurile caselor, dezmembrate, inchipuiau gramezi uriase de lemne de foc. Ca niste bostani taiati in doua, zidurile caselor se cascau la cer cu un rinjet sinistru. Printre ruine, zglobiu, un colibri asternea pete de culoare si de sunet, speranta. Si, parca, glasuri de copii inviorau strada pustie acum. Eram acolo. Chipuri iluminate de flacarile cuptoarelor scintilau clipele cu care priveam ruinele de dupa furtuna. Asa am inceput sa scriu Floare de cenusa (Rabbi), cind chipurile urcau pina la mine din memoria focului...http://www.agonia.ro/index.php/poetry/98817/index.html...Am invatat ca fiecare duce in spate numele altora, si astfel omenirea poate sa inainteze...
0
HSNu cred ca ai fost plicticos si nu esti nici acum. As putea sa spun chiar ca ai facut viata de pe site mai palpitanta, in zilele in care nu se mai intampla nimic deosebit. Ce m-a izbit la tine a fost in schimb faptul ca ai fost intotdeauna gata sa carcotesti la adresa adversarilor de idei (si ei la tine, of course:), mentinand in acelasi timp o tacere de mormant la orice alt tip de comentarii.
E adevarat, comentariile laudative sunt plicticoase in marea lor majoritate. Dar oamenii comenteaza pur si simplu si de placerea de a schimba o vorba, o idee si un gand bun. Si daca ceva te impresioneaza placut, once in a blue moon, ce e in neregula cu a-i spune autorului asta? iti scade respectul pentru sine? Imi pare bine ca remarci lipsa prietenilor de pe site. No kidding:)
Acum, intre noi, crezi ca eu nu mi-am luat peste tartacuta multe palme apriorice din cauza numelui sau a etniei mele? Dar sa fiu a naibii daca asta m-a facut sa inclin capul un milimetru, sau sa imi permit sa stau in fund si sa-mi plang de mila. Da, ma cheama Segal, ruda cu Avramovici si cu Samuil... sunt subanteleasa in bancurile cu Itic si Strul. Si in acelasi timp sunt un om care ofera mai mult celorlalti decat media, care alege sa nu raspunda rautacios si meschin la cea mai mica intepatura. Poate ca optimismul si generozitatea mea sunt nejustificate. Sa fie asa. In definitiv, in vorbe toti avem principii mari, doar practica ne omoara.
E adevarat, comentariile laudative sunt plicticoase in marea lor majoritate. Dar oamenii comenteaza pur si simplu si de placerea de a schimba o vorba, o idee si un gand bun. Si daca ceva te impresioneaza placut, once in a blue moon, ce e in neregula cu a-i spune autorului asta? iti scade respectul pentru sine? Imi pare bine ca remarci lipsa prietenilor de pe site. No kidding:)
Acum, intre noi, crezi ca eu nu mi-am luat peste tartacuta multe palme apriorice din cauza numelui sau a etniei mele? Dar sa fiu a naibii daca asta m-a facut sa inclin capul un milimetru, sau sa imi permit sa stau in fund si sa-mi plang de mila. Da, ma cheama Segal, ruda cu Avramovici si cu Samuil... sunt subanteleasa in bancurile cu Itic si Strul. Si in acelasi timp sunt un om care ofera mai mult celorlalti decat media, care alege sa nu raspunda rautacios si meschin la cea mai mica intepatura. Poate ca optimismul si generozitatea mea sunt nejustificate. Sa fie asa. In definitiv, in vorbe toti avem principii mari, doar practica ne omoara.
0