Jurnal
Un pic de întuneric...
1 min lectură·
Mediu
O vizită la Columbarul Crematoriului București (cel din Parcul Tineretului) nu poate decât să te indispună.
Clădirea aproape în ruină adăpostește rămășițele a n corpuri (odihnească-se-n pace).
O vizită la Columbarul Crematoriului București nu poate face decât să te sperie.La început crezi că sunt niște borcane negre, murdare. De fapt sunt urne. Urnele zac peste tot. La suprafață, la subsol. Există culoare întregi, slab luminate, unde dacă nu ești atent poți răsturna 1-2 morți. Sau poți călca într-unul.
O vizită la Columbarul Crematoriului București nu face decât să te întristeze. Oameni. Au iubit, au muncit, au râs, au plâns. Au ars.
Într-un sfârșit trist de Decembrie bunica mea a fost arsă la Crematoriu. Acum odihnește într-o cutie pusă în altă cutie închisă cu cheiță.Când și când mai venim să-i punem o floare, să aprindem o lumânare. E imposibil ca bunica mea să fie în cutia aceea. Poate că toți ardem undeva, cândva, dispărem și suntem înlocuiți de niște păpuși combustibile de lemn.
001.533
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Galateanu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Galateanu. “Un pic de întuneric....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-galateanu/jurnal/134409/un-pic-de-intunericComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
