Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Eseuri

Omul tenebrelor

Cu dedicatie pentru ZM

3 min lectură·
Mediu
Omul tenebrelor este printre noi. Omul tenebrelor este în sufletul nostru. Dorința de distrugere, dorința de a face rău nu ne părăsește niciodată- e un dat, o caracteristică genetică de care omul- animal în principal, oricât de cultivat ar fi nu poate să scape prea ușor. Omul tenebrelor acționează. Nu gândește, e prea complicat prentru el. Acționează din ură, o ură stupidă, ura care-l împinge să lovească, să distrugă, să dea cu piciorul celui căzut pe jos. Omul tenebrelor e hrănit de ură, e o fiară în stare pură. Este suficient să ne amintim de minieri, de cei din Hodac și Ibănești și de alții, de o serie de alții. Mai pe față. Mai discret, ca acei care sar tot timpul să muște guvernul de fund pentru tot felul de pretexte stupide. Omul tenebrelor urăște cultura. I-ar place teribil dacă toate ideile ar fi puse la popreală. Ar fi extrem de încântat să ardă cărți. Urăște cu o fermitate departe de orice logică tot ce nu poate înțelege- nu e ura aceea pasională din telenovele ci e o ură patologică, inexplicabilă. Mob, în limba engleză este un termen foarte interesant. Se referă la gloata dezlănțuită, gloata scăpată de sub control, gloata gata să linșeze, să fure, să distrugă. Este un termen foarte interesant, alături de termenul înrudit „mobbing”-atunci când mai mulți se unesc să-i dea în cap unui singur nesupus.Omului tenebrelor îi place teribil să facă parte din mob. Ce păcat că nu e un linșaj pe zi, ce păcat că nu sunt pogromuri... dar aceste pogromuri pot fi și intelectuale, nu-i așa ? Și ce e mai simplu decât să te aliniezi sub stindarde false, de împrumut ? Atunci când tu nu ști nimic dar îți sună bine numele cruciaților de strânsură... să mărșăluiești alături e probabil cea mai mare onoare . Tovarăș de drum cu iluștrii anti- ce poate fi mai frumos. Sunt curios câți dintre tovarășii de drum nu au mâinile pătate ? Dar nu contează, trebuie să lovim, să distrugem, să călcăm în picioare. Omul tenebrelor se face simțit peste tot. Atunci când e ceva de distrus- e acolo. Când e de condamnat- fără să știe, fără să aibă cea mai mică părere proprie despre ce vorbește- e acolo. „Ascensiunea lui Arturo UI poate fi oprită!” spunea Brecht într-una din piesele sale. Într-adevăr, putem să domolim bestia. Dar acest lucru se poate face numai prin cultură. Numai o informare cinstită, corectă , care să dea cuvântul ambelor părți poate conduce la adevăr. În acest sens www.poezie.ro este, după părerea mea, acea oază de bine unde pot fi auzite toate vocile, toate părerile. Aș îndrăzni să sugerez o categorie specială „Hyde Park” pentru articole cu subiect politic. Într-o societate liberă trebuie să fie dreptul oricui să-și spună părerea. Dar vrea cineva adevărul ? Poate suporta cineva adevărul ?
013.065
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Eseuri
Cuvinte
471
Citire
3 min
Actualizat

Cum sa citezi

Eugen Galateanu. “Omul tenebrelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-galateanu/eseu/66822/omul-tenebrelor

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@sunet1Ssunet1
Hyde Park.
Ideea unui loc de dezbatere politic, nu este deloc rea.
Textele cu continut politic trebuie intadevar sa isi aiba locul lor bine precizat.
Nu poti sa amesteci capra cu varza si din acest motiv, subscriu la ideea dumneavoastra.
Asa cel putin putem alege “canalul” preferat.
Dar e foarte greu sa faci departajarea. Care este eseu politic si care nu?
Care face propaganda si care nu? Apolitism nu exista. Nici macar in poeziile lui Minulescu.
S-ar putea ca un eseu sau altul sa induca voit, ca un soi de mesaj subliminal, o anumita parere si asta nu ar fi corect.
Oricum ar fi, ma bucur ca am gasit un loc de dezbatere interesant, unde poti sa iti pui la incercare neuronii, mai cu patima, mai cu talent, sau cu mai putin.
Imi place eseul Omul Tenebrelor.
Este reusit si destul de ponderat, dar razbate de sub el o anume incrancenare si nu inteleg de ce. Sunteti la putere. Si o sa mai fiti inca cel putin 10 ani. Glasuri ca al meu, singuratic in peisajul total socialist al momentului, sunt putine.
Scrierile dumneavoastra seamana cu lupta de la inceputul anilor 90 a celor 2,3 intelectuali care luau partea puterii de abia instalate. Au si aerul acesta.Parca ar fi articolele din Adevarul acelor ani.
Ma bucur ca existati.
Mihai Zabet

0