I wish I was a punkrocker with flowers in the hair...

Unul din riturile de trecere ale oricărui tânăr îl reprezintă revolta față de cei vârstnici. Mergeam la cenaclul Flacăra și mă simțeam bine \"Lumină, luptă ,libertate\" sau \"viața nu e țărmul roz, vila de vacanță\" sau \"fiii muncii aveți nădușeala pe piept/cum stă nurca de preț/pe-al madamelor piept\" mi se păreau extrem de importante, mă făceau să mă simt bine, să mă simt \"cool\" cum se spune astăzi. Apoi, în 1993, \"in a small town in Germany\" l-am cunoscut pe dr.Lee. Dr.Lee era ca și mine bursier al statului german- dar avea o calitate în plus- era sud-coreean. La un vinișor de Beaujolais deschis cu ocazia terminării bursei dr.Lee am aflat că \"studenții care se bat cu poliția la 19-20 de ani, care aruncă cu pietre și coctail-uri Molotov în forțele de ordine- devin la 25-30 de ani bancheri, industriași sau chiar funcționari ai CIA coreeană. Există o anumită vârstă a revoltei iar guvernul nostru înțelege acest lucru. Chiar dacă le mai trage un baston pe spate, chiar dacă-i închide o zi-două, îi înțelege. Iar lor le crește creasta de cocoșei și văd că viața reală e mult diferită de născocirile tinerești...\" Cuvintele dr.Lee m-au urmărit multă vreme. Am văzut cum, atât în Europa cât și în Asia există o perioadă de revoltă radicală față de establishment. Această revoltă ia numai uneori forme extreme- cum a fost Franța anilor 1968 sau Franța acestui an. Revoltații de ieri devin buni tați de familie, își cumpără Volvo-uri și își trimit copiii la școli conservatoare de elită. Pentru ca să se revolte la rândul lor...și să devină buni cetățeni ulterior. Ce pot să facă ? Trebuie să câștige o pâine- iar această pâine se poate câștiga- cât mai albă- doar în cadrul establishment-ului. Afară sunt monștrii- și nici un activist flower-power n-a visat niciodată o revoluție bolșevică. Este suficient să incendiezi o mașină- schimbarea sistemului este o stupiditate. Ceea ce ne-a omorât pe noi au fost cuvintele de lemn- și oamenii de lemn. \"Bunii activiști\" care nu se îndepărtau o iotă de la linia partidului- cei care au dat ordinul să se tragă în 1989- și înainte- în Tienanmen și înainte- peste tot acolo unde establisment-ul a pierdut controlul. Pentru că viața nu este revoluție- viața este întoarcerea spășită , cu coada între picioare a fiului rătăcitor la sânii societății (de consum). Viața e rutină. Acest eseu este dedicat celor care s-au revoltat măcar o dată...