Poezii

Topoare mușcă din văzduh, flămânde Și se opresc în aer câteodată, Din foamea de măcel când se arată Câte un suflet și-o lacrimă de sânge. Codrul se uscă la vederea lor Că s-a urzit moarte

Memorie bântuită de veșnicele gânduri… Trăiri în retrărire se zbat în ea acum A rezista nu poate, nu a putut de veacuri Și clipele de-atunci vor bântui oricum. Încerc a umple gânduri pentru-a