Poezie
Din noi, praf
praf
1 min lectură·
Mediu
Alb, până mai ieri.
Azi, gri, până când ?
Negru ?
Nu.
A trecut de ceva vreme,
și a rămas cenușă.
Mai întâi a fost Neant,
iar mai apoi, Ceva.
Acel Ceva ne-a transformat,
... am vrut Apocalipsă.
Aparent, se cam sfârșise,
însă dincolo era lumină.
Mă orbisei.
Mă orbisem.
Neant.
Ceva (?),
vag.
Apocalipsă ?
nu.
NEANT.
Apoi, Ceva.
A trecut timp de atunci.
Ceasul și-a urmat acele monoton.
Zile curgeau, se-nchidea Cerul tot mai tare,
se-nchidea Ceva-ul de la noi.
Ceva ce nu mai exista demult, in mod real.
Mă-ntrebam pe-atunci, de ce?
Ceasul acela ..
ceasul acela m-a trezit.
Ceasul acela ce-și urma acele monoton.
De aici, Neant, din nou.
Te uitasem.
Apoi Ceva.
Nu, nu era.
00639
0