Meka

\"Dar Meka e-n zarea de flăcari -- departe --

De ea o pustie imensă-l desparte

Si pradă pustiei câti oameni nu cad?\"

Alexandru Macedonski-\"Noapte de decemvrie\"

O vad!

E-o cetate mareata, frumoasa si sfanta.

E Meka!

Imaginea ei ma incalzeste dandu-mi puterea sa merg mai departe, spre ea.

Stralucirea ei a-ndulcit intunericul aspru al noptii.

Straniile ganduri si soapte ce-mi inundau acum o secunda fiinta s-au transformat in buni tovarasi de drum.

Pana acum eram un biet hoinar...

Acum sunt zeu!

Nimic nu va sta in cale-mi...

Mai am cativa pasi de lasat in nisipul pustiu.

Dar merg si tot merg...

In urma mea nisipul se lasa-nvolburat in nouri grei purtati de vant.

Picioarele mi-s grele... de plumb.

Un abur imi apare in cale

si totul se sclada in unde bizare.

Cuprinde cetatea

si zidurile-i par perdele de fum.

Cetatea dispare pierzandu-se-n vant.

Frigul din nou ma cuprinde,

oboseala este mai apasatoare...

Speranta e totul si totusi speranta imi piere.

Sunt sleit de puteri

si oprindu-ma sa-mi trag rasuflarea

ma uit de jur-imprejurul meu.

Totul este o-ntinsa pustie.

Ametesc si nu-mi mai dau seama in ce parte am mers pana acum.

Doar stelele-mi spun ca sus este cer... jos pamant...