Discursul unei Foi
Câte pete sunt pe mine, Atâtea idei în voi, Dar o fi mai bine oare Sa mă-mproșcați cu noroi? Oare lumea e rontundă? Întrebarea coincide! Dar au fost destule ”blide” Ce-adevărul au vrut
ESEne StefanArtă în stare de ebrietate
Acum, la pistol viteză, Vrei sa-ți desenez geneză Și-ți dorești și-aceea sclipire De se varsa-ntr-o clipire?... Cred c-ai prefera și-un trainic Ceai de drojdii aromate Și pompos
ESEne StefanTu taci!...
Te vad… IMI PLACI! Iți spun… tu taci!... Te chem…acum, aici, haina mea s-o-mbraci… Tu taci!... pe fruntea mea-s linii de draci... te VAD!... nu vrei... In taina nopții, in gânduri inima
ESEne StefanOs
Și ce dacă e de-ntors un os pe dos... ce e ros e deja ros, dar dacă sub acel os se află un moloz de cenusă? Sau un cimitir de nervi intinși pe jos .... pierduți în gânduri demult apuse
ESEne StefanViitor sau Ironie?
Nu sunt sublimele din grotesc plagiate Este pura, trista realitate. Nu e filosofia pitagoricului prost, Este „Cutia Pandorei” din „Patul lui Procrust”. Nu e joc de cuvinte printre ideologii
ESEne Stefan