Poezie
Amorțire
1 min lectură·
Mediu
Mi-e ochiul plâns și vocea gravă
Și gândul mi-e durere
M-atacă vina și mă simt bolnavă
Și vorba-mi smulsă din tăcere
se-afundă-n necuvinte și nonsens
Iar trupul mi se-neacă-n fumul dens.
Îmi curge ceața prin călcâi
Și glezna se deșiră rar,
o mana grea la căpătâi
și sânii mei de plumb amar
mă dor și strigă în zadar...
Mă doare cultul tău păgân
pentru coapsa mea de zid,
Mă-nnec în izul meu de nori și fân
și-n boarea mea de vânt arid...
Îmi curge timpul tău pe șold
și-n buzele crăpate,
În zambetul meu mort
adorm flori scuturate...
și pleoapa-mi cade-n întuneric
și mâna cade moale,
pașesc în visul meu veneric,
unde nimic nu mă mai doare...
013.778
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ene Flavia-Andreea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ene Flavia-Andreea. “Amorțire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ene-flavia-andreea/poezie/1767910/amortireComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RHRHRadu Herinean✓ai câteva \"tulburări\" de ritm, de fapt mai mult decât câteva, dar e un început bun. bine ai venit pe site.
0