Poezie
Barca suferintei
1 min lectură·
Mediu
Suntem din ce in ce mai tristi.
Unii, plutim cam in aceiasi barca.
Altii, vorbesc de comunisti
Scaldati in nostalgie parca.
De ceva vreme am plecat
Pe-aceasta cale rece.
Am vrea sa stim de ce ne-ati dat
De viata sa ne sece?
Am fi putut noi sa-i primim
Din orice colt al lumii,
Decit de-acasa sa fugim
Hranindu-ne paganii.
Am dat tot ce-am avut in maini,
Si tot nu-i multumim pe unii.
Noaptea se lasa peste caini,
La fel ca peste noi romanii..
Orbiti de sfinta libertate
Nu mai vedem cum am vazut.
Se naste-n toti un miez de moarte.
Extemporalul vietii, l-am pierdut.
Barca e plina, grea de-atata noapte
Toti vin de pretutindeni sa ne-ajute..
Dar leacul nostru-i prea departe...
Suntem in larg si vaslele sunt rupte.
Sfirsitul, nu-l gasim nici in sicriu.
Ne umplem de rani, dar nu ne mai doare...
Tarati suntem, de cine, nu mai stiu...
In nici un caz acolo unde-i soare.
E.E Galati 2004
001350
0