apatie
De trei zile stateam si beam, dormeam, visam si tot priveam, un ritm haotic ce rasare, din sticle goale si murdare, din stropii reci murind in ploaie, din chistoace aruncate-n baie, din pahare pe
soapte...
Ploua... in ploaie umbre trec Trec umbre intunecate Soapte neintelese-n telefon Soapte intristate O cusca de argint in ploaie Rece... si argintu-i negru Un intuneric de soapte in ploaie Si
parca te-am vazut
Te-am vazut in dimineata Dar parca nu erai tu Si pierdut pe undeva, in viata Eram viu, sau poate nu... Diamante, vene fumurii din luna Stele de cenusa pe pustiul ceresc Violoncelul vantului
tot nimic
Candva... Candva ceata-si prelingea prin paduri Linistea Tu nu-ti amintesti de acele zile iubito Nu... tu... tu inca dormeai pe atunci Un vis druid... parca Respiratia vantului printre
nimic
Beznă, e în spațiul dintre un vis și mii de stele Scântei de acum cenușă, într-un mormânt ceresc Doar în liniștea adâncă, prinsă-n gândurile mele, Florile tot mai negre... parcă tot mai negru
