Straini in tren
Într-o vară târzie, într-o gară pustie Un tren singuratic vuiește sălbatic. Duce un suflet trist, târziu în noapte Spre orizont, către neștiute zări uitate. Cu-n vuiet de tunet pornește
Hoinari prin anotimpuri. Primavara
Să vină primăvara în suflete pustii, Să fie soare-n inimi, să fie pace-n lume, Să răsune până-n Ceruri glasuri de copii, Iubirea și speranța să se-adune. Să vină primăvara pe
Odă poetului
O, biet poet ce te-ai luptat cu viața, O viață zdruncinată de tristețe... Ai luat cu tine pacea și speranța Și ne-ai lăsat un gol imens și rece. Ai tot cântat iubirea, țara,neamul, Ai
Povești de iarnă
E iarnă peste lume și n-am grai Să pot spune că-i pustie cărarea spre Rai Și plină e lumea de lucruri deșarte, De ură și rău aducător de moarte... Și viscolul minciunii vuiește
Anotimpuri de trăiri
S-a așternut toamna peste iubirea mea Și bruma deznădejdii se așterne crunt. Cad frunzele speranței și cade ploaia grea, Visurile mor spulberate de vânt. Ce toamnă timpurie... Ce
Altfel de îngeri
Îngeri cu aripi de plumb Zboară triști peste pământ. Li-i zborul greu, ochii le sunt de gheață, Pământul este acoperit cu ceață. O nepăsare oarbă apasă peste noi, Fără iubire și credință
Rezervația de îngeri
Mă tem că n-am să mai aștept să treacă veacul dintre noi, Mă tem că voi străbate veșnicia, să te găsesc, să te ajung din urmă, dar... Mă tem că n-am să te recunosc printre
Zbor Ciudat
Pe aripi de uitare-aș vrea să zbor Să zbor departe-n depărtări intacte, Să ma învălui într-un abur de nor, Să îmi înșirui amintirile-ntr-o carte. Și vântul să mă poarte-n vraja lui Să-nvăț
Am să te iubesc până la sfârșitul lumii.
Te iubesc cum iubesc Cerul, Te iubesc cum iubesc marea, Te iubesc... Și între noi E depărtarea. Te iubesc din depărtare, Te iubesc cu tot ce simt Te iubesc... Îmi
