Mărturisire
Marturisire Imi poezesc durerea de a șterge moartea de pe buzele-mi firave, Brăzdate, Aiurea de paginile-mi zbuciumate de necuvinte. Respir Acum povestile propriilor amintiri înmormântate in
Sunt făcută să deranjez existența
Sunt făcută să deranjez existența Să despart apele în două Apa nașterii mele și apa nașterii copilului meu Să merg către tărâmul făgăduinței Trecând prin secole de Preconcepții și
Inchisoarea vieții
Inchisoarea vieții Ascultă Mintea ce curge Culegând metaforele Simte Praful purpuriu al schimbării Învață Plecarea fără întoarcere Crede În păsări Și nu-ți
Sufletul trage să moară
Sufletul trage să moară Sufletul e ceva în noi Care nu poate exista în afară. De câte ori nu mi s-a întâmplat Să descopăr Suflete goale în iarbă trăgând să moară. Le luam cu grijă în
În noapte
În noapte Ne vom strecura noaptea să furam o ramură înflorită. Vom sări zidul în intunericul unei grădini străine, două umbre în umbră. Iarna încă nici n-a trecut și mărul se
Sufletul care își dă sufletul
Sufletul care își dă sufletul Sufletul, puritatea gândului, gesturilor, iubirii. Prizonierul dorințelor, exceselor. Zace în închisoarea trupului așteptând eliberarea. Mutilat, „vândut”
A fi liber de propriul gând
A fi liber de propriul gând as vrea să scriu despre iubire dar îmi lipsește iar tu ești păcatul ce-nvinge timpul pentru a mă învăța să respir rândul trei deja mi se pare
Intreg
Întreg poetul jumătate vorbă restul rugăciune nerostită versul jumătate viață restul nemurire lacrima desprinsă din metafora prafuită jumătate amintire restul uitare de
