Nevralgie

Nu știu dacă vei citi această scrisoare, nu încerc să te mișc cu ea, nu încerc să-ți trezesc vreun sentiment care nu știai că există. Nu vreau decât să îți arunc hainele pe jos, să-ți sparg telefonul, să te îmbrâncesc, să plâng, să mă încrunt, să te pălmuiesc, să mă zbat în brațele tale când vei încerca să mă calmezi, să-mi sfârtec picioarele încercând să te lovesc... până am să cad pe jos, cu puțin noroc, fără suflare... Iar ești cu ea? iar ești cu ea! nu suport să mă mai gândesc la ea, la faptul că ea plânge, la faptul că ea te are, nu mai vreau să mă gandesc la ea. Mi-am rupt sufletul înțelegând situația... vreau să urlu în pădure, vreau să mă împrietenesc cu lupii de stepă, vreau să zbor cu vulturii, vreau să înghit peștii aplecându-mă din zbor, vreau să alerg ca o vulpe nenorocită iepurii fără apărare, să le patez blanița albă de sânge nevinovat după ce-i voi fi mâncat!... Vreau să vânez gazelele, și să lenevesc la soare, vreau să fiu regina!