Poezie
Strigoiul
Închin aceste versuri ostașilor români care au murit pe frontul de est, în al doilea război mondial, luptând pentru reîntregirea țării. Dumnezeu să le găsească liniștea !
1 min lectură·
Mediu
La o margine de sat pustiu
Într-o veche casă cu cerdac
Doarme tristă-n ceas târziu
Alina - o fată cu părul auriu !
Când vântul trece șuierând
Pe lângă poarta cea crăpată
Ea tresare-n vis plângând
Crede că-i iubitul din armată
E dus pe front și nu mai vine
Dar ea mai speră în minuni
Cum că iubirea în veci rămâne
(Așa e o poveste din bătrâni)
Dar cum vremea niciodată
Nu se mai scurge înapoi
Soarta pare că-i ne-împăcată
Cu despărțirea celor doi
Și iată ..
Cu fața-i palidă, verzuie
Iubitul fetei iese din pământ
Cu a lui durere, adună o mie
Și pleacă-n valul unui vânt
Din crucile pământului răsar
Limbi de foc albastre-n noapte
Făcând lucii umbre ce tresar
Peste dealuri, mai departe
- Blestemat fie-n veci războiul !
(Se aude un glas din depărtări)
Este el nefericit strigoiul
Ce-și strigă suferința-n zări
În noaptea grea, apăsătoare
Plutesc ecouri lungi de groază
Numai Moartea stă nepăsătoare
Stăpână pe imperiul ei de vază
0053
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Emilus Ghinda
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 165
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Emilus Ghinda. “Strigoiul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilus-ghinda/poezie/14204190/strigoiulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.