Poezie
Villon
balada medievala
2 min lectură·
Mediu
Eu nu ma aflu linga
Acel magistru zis Villon
Dar Isus mi le dete parca
Tot ca magistrului Villon
Eu amutii de-a sa isprava
Si nici visam gindi la fel
Accept si cred ca o comoara
Irumpe din acest misel
O, Soarta, tu mi-ai dat
O bucatica din Villon
El nu s-a stins el este inca
Student la unchiul sau Villon
Dar stai, tu sezi la umbra
Nu te manjesti, sa pari un domn
Tu uiti a tatalui porunca
Incearca bade sa fii om
Certat sau suparat cu lumea
Un derbedeu in haru’i sfant
Villon m-atrage-ntotdeauna
Si frate mi-este pe pamint
II
A zis-o Dumnezeu atare
Ca a trai e un dar greu
Mie, zau, fara suparare
Nu mi se pare asa dar
Un dar, iubirea parca vine
Din a copiilor cuibar
Dar, vezi, a lumii nesimtire
E scrisa in abecedar
Nu, nu, si nu se poate
Gindi la grosul furnicar
Un om, atata cat el duce
Este mai mult ca... asa dar
Maicuta buna, tu Fecioara
Binecuvintata pre pamant
Tu stii ca n-am o para chioara
Dar stii ca sufletul mi-e bland
Si stii cat caut sa fac bine
Si uneori chiar reusesc
A ma lipsi in gind de tine
E lucru cel mai diavolesc
Si uit in amintirea-mi treaza
Cat trebuie sa-ti multumesc
Sint om de-a dreptul, o povara,
Platit de soarta sa gresesc
Acest Villon facu ca mine
Sau eu facui ca el, la fel
Din drept facu o strambaciune
Dar cit as vrea sa cant ca el
Sa stiu cinta eu mi-as da viata
Ca rostu’i tare efemer
Atarni prosteste strangind ata
Ce te mentine supt cel cer
Unde Villoni in zare pier
001.442
0