Obsesie virtuala

Mileniul trei a introdus idei, noi metode de comunicare accesibile pentru orice oarecare Oare pornind în viață cu concepte eșți în stare să le urmezi că pe valori morale Când experiență personală ți le preschimba în scrum să ai cea mai bună abordare Într-un moment în care un lucru ce nu avea sens acum are? Răspunsul l-am aflat pe pielea mea când am întâlnit-o pe ea Pe secțiunea de comentarii a unei comunități ce stătea să fie închisă Iar greșeală mea fatală a fost că după am ținut ușa deschisă La două zile după mi s-a strecurat în dm și am început să vorbim fără să știm, Că momentele ei de afecțiune aveau să mă lovească din plin și dacă e s-o spun pe față Cu cât vorbeam mai mult cu atât mă bagă adânc în ceață Poate în altă viață lucrurile ar fi stat altfel mă mai gândeam Nu păstrăm nici un gram de speranța că avea să înțeleagă prin ce treceam Însă eram într-o perioada mai nefastă și începeam să-i povestesc cu amănunte detalii din astă perioada Oricum că aromantic nu prea ai cum să te scuzi atunci când pici de fraier că-ți spune ce vrei s-auzi După o perioada, chiar nu știam ce să mai fac În față monitorului simțeam c-am fluturi în stomac Apoi la un moment dat, nu mai știam ce să cred Nu mai puteam să înțeleg, nu puteam să neg că simțeam că-și bate joc de mine În fine, mă relovisera genul de probleme adolescentine cu conspirații la mesaje fără răspuns c-o vedeam online încă 4 ore și mă simțeam străpuns În orgoliu că un horny boy de 15 ani primind seen de la crush Îmi scria a două zi de dimineață și mă gândeam "nu mă mai lași" în pace Nu voiam să știu ce face, oricum știam că deveam obsedat și că mă stoarce M-am hotărât s-o fac să plece dându-i de înțeles că nici că prieteni nu sunt chestii să ne lege Știam că înțelege ce vreau să fac dar știam că pentru a-mi relua viață trebuia să scap de ceață în care mă băgase Crede-mă că știu în pula mea romanța de internet cât sună de absurd, dar când vocea rațiunii îmi șoptea eu continuam să rămân surd.