Măria-Ta

La Putna este zi de sărbătoare,

Mărioara și Marin în cotrențe naționale

Se țin de mână căutând înghețată

Prin toamna asta apocaliptică...

Ștefan Cel Mare este mândru!

Slujitorul Său o aduce la El, nesilit de nimeni,

Exact ca odinioară...

Molizii și brazii sunt seculari semeți!

(Martorii lui Ștefăniță, sânge din Maria...)

Credincioși mai tineri stau sub ei beți

Mândri de credință, curajoși în România!

O romană cu salbe grele din aur,

Cu fusta lungă și transparentă se agită,

Zornăie din brățări ca un tezaur

Supravegheată de rege și a ei gintă...

Săgeata credinței se duce în vata de zahăr

Cum se înfig micii în scobitori,

Un Hummer își face loc , este un mahăr,

(sau poate: un interlop...)

Unul scapă o bere, se sparge în sânge,

Ștefan îl iartă, dar îi dă pedeapsă unui soț

Care avea interdicție să își ia calul...

Pedeapsa e mare, credința la fel,

Suferința pentru mârțoagă, (de fapt),

Este nesupunerea sabiei....

Măria-Ta, Mărioara și Marin sunt tineri!

Lasă-i împreună la optzeci de ani, la fel!

Ave Maria!

Emilian Oniciuc-15.08.2024