Gorila

Gorila e rănit în mlaștina cu șerpi și lipitori:

Inconștient... Visează sânziene,

În jurul lor sunt fluturi vorbitori

Stropind culori lângă romane fântâni arteziene...

Handicapate sunt căile lui Hades,

Frumoasa Persefona cu pofte zâmbește;

În patul ei de jar nimeni nu doarme ades, dar...

Pe viteaz îl poftește:

Pe Gorila!

O broască țestoasă, cu drag, pe piept îi șade,

Se leagănă o dată cu valul din mare...

Prin durerea eviscerării și ceața zorilor fade:

Tremurând dintr-un sefir răsar flori roși, rare...

Apără-Zalmoxiz, îl însănătosește!

Gorila nu este decât un dac aprig de viteaz,

Un strămoș cu cușmă din care vor crește:

Românii din ziua de azi!

(Trandafirii sunt albaștri,

Lupul urlă: Gorila trăiește!)

Emilian Oniciuc: 10.03.2024