Orașul cu statui
Site-uri vechi și noi
În acel oraș sunt multe statui:
De la Ștefan la Ioan, de la Bogdan la Petru...
Multe ar mai fost că și-au dorit destui,
Măcar imaginar să își țină-n mână sceptrul!
La umbra unor frați din piatră
Un amărât se uită tulburat în sus, spre ei,
Câinele de lângă el se agită, se latră:
La cimentuiții pe care s-au pus porumbei;
-Marș! Îl suduie pe bietul câine...
Nu vezi că suferă de cald sub Soare?
Apoi murmurând doar pentru sine:
-Nu este lăsat omul în pace nici dacă-i viu-
Nici dacă moare...
Le-au făcut statuie acum fără trebuință
Că stânca n-are foame și durere
Dar pe chipul lor zăresc o nevoință:
Cred că le este sete! Le dau eu câte-o bere!
După un timp ce să vezi: Minune!
Pe socluri erau doze, sticle toate pline,
Salamuri, conserve cu carne, chiar și pâine-
Pomană pentru zile mai senine...
Mai încolo...
Pe o bancă vișinie șade-o bătrânică
Cu mâna-ntinsă-Pomenind pe Dumnezeu,
Tremurând toată de frig sau chiar de frică...
(De ce? M-am întrebat și eu!)
Emilian Oniciuc-07.07.2023