Poezie

Roua zânzienelor

1 min lectură·23 mai 2018

Mediu

Frumusețe amăgitoare

Cea mai faină ,,fată mare"...

Zână, ială, sânzâiană

N-am pus geană peste geană

Din pricina ta Morgană!

Iar te-ai prins în hora lunii;

Toată goală-Mi-au spus unii...

Tăvălită-Învelită doar de plete,

De mânâ cu alte fete,

Toate nude-Cucuiete!

Zânziene-cosânzene,

Lucitoare marmorene,

Mirosind a flori de tei,

Miresuțe pentru zei!

Iele pentru telelei...

Până la ziuă-nlănțuite,

Împletite, despletite,

Plete blonde, plete brune,

Plete roșii sub cunune

Pline de dor... Prea nebune!

Petale de iasomie

Peste voi căzând: O mie...

Trupul îl aveai frânt în două,

Transpirația îți era rouă,

Rouă, după rouă-nouă;

Picurată de pe sâni,

Mângâiată de pe mâini,

Boabe de mărgăritare-

Elixir de ursitoare

Nealintate de Soare...

....................

Abur fin încet se-nalță

Peste dulcea dimineață,

Peste câmpul neumblat,

De zânziene parfumat

Și cu dor înnourat...

Emilian Oniciuc-24.06.2016

Revizuit: 01.03.2023

001.844

Emilian Lican. “Roua zânzienelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-lican/poezie/14126184/roua-zanzienelor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.