Poezie
Târgul medievalelor ecouri
1 min lectură·
Mediu
Cetatea este tristă, turiștii au plecat;
Ecouri mai persistă în târgul neuitat...
.............
Pavajele patinate lucesc medieval
Sub pași ușor purtați din clipele pierdute
Pe sub felinarele care mai lumină opal
Fantome-nsuflețite din vechile redute...
Acolo un cavaler se amestecă prin umbre-
El însuși o umbră a nopții trecătoare...
Domnița-i rătăcită în negurile sumbre
Sau poate se visează în basme viitoare...
..............
Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate,
O cucuvea îngână fiorul din ecouri-
Crâmpeiul din trezirea legendelor deșarte
Purtat de lilieci în neguroase stoluri...
O caleașcă la tavernă așteaptă
Artiștii: Domni, doamne și domnițe
Iar vizitiul nopții șade pe-o băncuță
Descâlcind în gânduri financiare ițe
Și griji de sănătate pentru a sa măicuță...
Când ce să vezi: Ies petrecăreții!
Privirea obosită deodată i se înseninează,
Caleașca sa frumoasă spre zorii dimineții
Printre lampioane vechi se leagănă-
Valsează...
..............
Diversele graiuri rătăcind din lume
Sfârșite de cântări ce noaptea le-au stârnit,
Acum sunt ostenite și după șuvoi de glume
Se scurg spre vise dulci în raiuri de dormit...
...............
O doamnă este tristă, turistul i-a plecat,
Dorul mai persistă prin timpul neuitat!
Emilian Oniciuc
Refăcut: 18.04.2023
002112
0