Poezii

De la un timp , iubite, cuvintele au rană Fiecare literă e cariată Lipsită de vlagă Și când ne iubim, O facem fără diacritice, Virgule ori apostroafe, Ne începem povestea In fraze lungi fără

Lovește-mă! Mă mângâi Eu țip ca o nebună Și sar și joc șotronul și tremur Te apropii.... Inima-ți tremură cu mâna-n părul meu Te las acolo să mă lovești Cu fiecare bătaie Și plec să joc

Știi ...nu mai plouă toamna Nici iarna nu mai ninge Să nu mai spele tomberoanele cu prunci lepădați Să nu mai acopere păcatele destrăbălatelor Știi… La vară o să ardă ogoarele N-o să mai

Spre comunism M-am hotărât să mă întorc în copilărie; Mai alaltăieri am și rugat-o pe mama, Să -mi găsească pătuțul și păturica mea mov Pe care s-au uscat Amintirile comuniste

Am un coleg nou la serviciu zice sus și tare că e mai special, cică simte niște vibrații energetice îl compătimesc... N-ar trebui s-o iau așa, Până la urmă oamenii mor în momentul când dispar

Fiecare dimineață pe marginea trotuarului văd cum firișoare de sânge curg lent atât de lent... sunt și nervi care miros îngrozitor storciți pe trotuar, pe blocurile comuniste copii cu