Coșmar

Negru... frig... țipete, foc de arme, sângele murdărea pămantul pistruiat cu craterele adânci ale morții. Oamenii speriați de scenariul lugubru fugeau spre padurea goală... petele de zăpada îi încetineau pe fugari. Rece, cald... frig, dar nici lumina soarelui nu îți mai dă speranță și puterea de a continua. Se auzea zgomotul asurzitor al tunurilor nervoase, umbrele copacilor îți mangâiau piciorul ranit, dar tu nu simțeai durerea nici măcar o clipă... parcă visai, dar nu un vis, ci un coșmar... un coșmar din care ai fi vrut să evadezi..! Un foc de armă, un țipăt, o lacrimă și speranța... atât a mai ramas!!...